Craciun in Craiova

Ca in fiecare an, n-au lipsit din centrul Craiovei decoratiunile de Craciun. Si se pare ca de data asta au fost si mai multe si mai frumoase ca in ceilalti ani, ceea ce pe mine personal  nu poate decat sa ma bucure.

Un mic preview, urmeaza mai jos, dar pentru cei ce au posibilitatea sa vada cu ochii lor, le recomand sa mearga pe afara sa se plimbe putin :)

Poveste de iarna

Preluata din caietele de notite ale unei persoane dragi, mi s-a parut tocmai potivita pentru momentul acesta din an. Un pic de caldura nu strica niciodata, dar mai mult acum ca oricand pare a fi binevenita :)

Enjoy it!

" E intuneric si toata strada pare a fi pustie. Doar lumina palida a unui felinar se mai distinge in noapte, iar un vant rece sufla imprastiind in jur ace de gheata.
O tacere ca de mormant parca imi ingheata sangele in vene. Urmele pasilor mei au fost deja acoperiti in urma de zapada rece care se asterne peste toate.

Ma opresc si intind mana sovaind. Cateva ace de gheata purtate in spirala de vantul care sufla cu si mai mare putere mi se astern in palma. Le urmaresc cu ochii goi cum se topesc usor usor, dar tot mai multe navalesc in palma mea, parca intrecandu-se intre ele care sa ma transforme intr-un mic ghetar. Toate au insa acelasi sfarsit, topindu-se tot mai multe in palma mea din ce in ce mai calda.
Cu ochii fermecati, privesc continuu cum fulgii dispar unul cate unul, si cum in jurul meu toata zapada asternuta se transforma intr-o apa calduta care imi uda picioarele dezgolite.

Atunci inchid ochii, si ma vad din nou.
Stau in acelasi loc, cu mana tot intinsa, iar in palma mea o privighetoare imi canta de zor. In jurul meu copacii sunt in floare. Iarba de un verde crud simt cum imi gadila talpile. Ma uit surprinsa in jur, caci strada s-a transformat cumva intr-o alee plina de verdeata.
Narile imi sunt in extaz, caci mirosul de flori imi imbata simturile. Trag aer adanc in piept ca si cum as respira pentru prima oara si inchid incet ochii ca sa simt mai bine mirosurile.

Cand ma satur de inspirat aerul parfumat, zambind, deschid usor ochii si observ cum viscolul s-a mai linistit, iar zapada din jurul meu s-a topit. Simt o caldura placuta cum ma invadeaza, iar vantul rece parca il vad ca printr-un geam departe, cum nu ma poate atinge.
Felinarul plapand s-a stins, dar pe strada goala o lumina puternica izvoraste din locul in care ma aflu, ca un glob luminos, crescand tot mai mult in jurul meu.
Trupul meu se topeste in caldura emanata, iar eu ma dispersez in aerul rece de iarna, topind cu fiecare farama ultimele ace de gheata ce au mai ramas in atmosfera." (MP)