Distractie la Terra Park

Pentru ca imi plac foarte mult parcurile de distractii, de ceva vreme imi pusesem in cap sa ajung la unul cat mai curand. Si cel mai la indemana si ca disntanta si ca buget s-a dovedit a fi noul parc deschis in Bucuresti in toamna trecuta, adica Terra Park.

Intrarea este destul de costisitoare as zice. Poti cumpara o bratara cu care te dai toata ziua in tot ce vrei, si costa 90 ron in weekend, sau poti cumpara puncte pe care le poti folosi ca sa te dai in jucariile respective, fiecare din ele consumand un numar diferit de puncte. Eu am optat pentru varianta cu bratara, ca sa am nelimitat, si am gasit un voucher cu reducere si am cumparat-o cu 50 ron.

Trecand peste aceste detalii, care in mare parte pot fi gasite pe site-ul lor, am ajuns acolo intr-o zi caniculara, motiv pentru care, a fost si destul de gol, ca doar cine se mai duce ca mine sa stea in soare la 40+ de grade ca sa se dea in toate jucariile?

Si am incercat cam tot ce mi s-a parut mai interesant.

Am inceput cu pendulul care s-a dovedit a fi preferatul meu. Dupa vreo 5 ture, deja ma simteam ca in leagan si imi venea sa dorm :)

 Am incercat si turnul, care mi-a oferit o super senzatie. Atunci cand pleaca te urca foarte rapid pana aproape in varf, dupa care coboara putin, moment in care, te ridici de pe scaun si ai impresia ca plutesti. De fapt, chiar plutesti.. pentru cateva secunde, insa te tine suportul peste umeri, incat n-ai cum sa cazi nicaieri altundeva decat inapoi in scaun. Si dupa ce te mai plimba in sus si-n jos de cateva ori, te ridica pana sus si te tine acolo suspendat un minut doua, timp in care poti sa studiezi aproape tot orasul, asta daca ai suficient nerv sa stai cu ochii deschisi bineinteles :)

Am testat si mini roller-coaster-ul. Traseul mi-a placut mult, insa zguduielile pe care le-am simtit, nu prea mult. Sunt cateva hopuri la care te cam arunca, si scaunul este tare si te cam zdruncina bine. Pentru cineva cu probleme la coloana, nu e deloc indicat. Insa au in constructie un roller coaster adevarat, motiv pentru care ma voi intoarce cu siguranta la Terra Park atunci cand va fi gata.

Pentru canicula am gasit si o solutie. Cand mi se facea prea cald mai dadeam o tura in toboganul cu apa, si ma stropea suficient cat sa ma racoresc pentru cam jumatate de ora. Asta a fost cea mai funny jucarie. Te puneai intr-o barcuta, te urca undeva sus, te roteai de cateva ori pe traseu, si pe alocuri te mai stropea cate un pic, sau un pic mai mult, depinde cum se nimerea.

Am incercat si "centrifuga". O jucarie cu 2 "farfurii" care se invarteau, si fiecare farfurie se mai invartea si in jurul propriei axe, incat te simteai ca rufa la spalat. And it was fun fun fun !

N-am ratat nici caruselul, pentru ca e goanga mea din copilarie, dar recunosc, e mai mult pentru copii :)

Astept sa se deschida parcul de distractii si de la Divertiland, si voi ajunge si acolo cu siguranta.
Pana atunci mai gasesc eu si alte distractii :)

Si-am plecat la Vama Veche..

.. si m-am si intors.

Vama.. cate amintiri..
Imi amintesc ca intr-un an ne cazasem in 2 Mai, localitatea vecina, pentru ca .., nici nu mai stiu de ce, dar pare-mi-se ca din cauza ca unii vroiau sa aiba liniste. Asa sa fi fost? Sau sa fi fost preturile mai mici la cazare in 2 Mai? Cine mai stie, si de ce ar mai conta?
Ce-mi amintesc e ca, la 4 dimineata muream de somn si dormeam pe banci prin Vama, pentru ca nu aveam transport catre 2 Mai. Transportul era doar ziua, si trebuia sa asteptam dimineata sa plecam spre casa.
Tot in Vama am baut si primul meu energizant, si dupa 5 minute de palpitatii, m-a luat un sooomnn, de aproape ca am adormit instant. A fost si ultimul.

Ei, dar gata cu amintirile de demult. Ar mai fi si altele, dar alta era ideea acestei povesti.

Si anume ... Vama nu mai e Vama de altadata. Nu mai e asa cum o stiam eu, sau cum mi-a ramas mie in amintirile mele. E drept ca au trecut cativa ani de cand n-am mai calcat nisipul cald de pe la stuf, dar cu toate astea, mi s-a parut ciudat sa vad ca drumul mare batatorit de atatia pletosi, este acum asfaltat si nu se mai ridica praful ca odinioara.
Stuful nu mai e stuful de altadata. Lumea e mai pestrita, pletele sunt mai putine, mai scurte, muzica e mai colorata, mai lenta, mai noua. Doar "becul" e tot acolo, si mesele de lemn care pare ca au ramas aceleasi.

Corturile s-au retras pe o zona mai restransa. Nu mai invadeaza plaja ca inainte, iar nudisti mai gasesti doar in zona corturilor. In rest e o plaja ca oricare alta. Ba mai mult, mai toti vamaiotii au facut copii si si-au tuns pletele (poate ca nu in ordinea asta neaparat), insa ii recunosti dupa mers si dupa port.

Si cu toate astea, ceva tot m-a facut sa ma simt ca in Vama de altadata. "La rulote" e un loc minunat, unde inca traiesti ca demult, cu toti la un loc, fara griji, fara pretentii, fara cei 4 pereti de beton, fara mofturi... liber... ca in Vama...
Multumesc celor care m-au "tarat" in locul acela :)

Clatitaria este si ea tot acolo, cu aceleasi feluri de clatite, aceleasi bunatati fara de care nu pot sa inchei o zi de vama.

Si da, rasaritul la stuf, e la fel de minunat cum era odata. O data cu Bolero-ul lui Ravel incepe si soarele sa urce tip-til tip-til, pana sus, la fel cum a facut dintotdeauna.

My MINI Days reloaded

In sfarsit a venit si momentul mult asteptatului eveniment MyMini Days. Pentru cei care nu stiu despre ce e vorba, adica nu i-am innebunit suficient cu subiectul, MyMini Days este intalnirea anuala a entuziastilor MINI.
Dupa participarea de anul trecut cand am cunoscut grupul si mi-a placut la nebunie, anul acesta abia asteptam evenimentul sa ne revedem si sa ne plimbam cu bestiutele. Daca anul trecut am batut Transfagarasanul, anul acesta a venit randul Transalpinei sa fie invadata de ochioasele astea mici si nebune.
Si s-o luam cu inceputul..
A inceput totul intr-o dimineata frumoasa de vineri, cand, am plecat intins spre Pitesti la dealer-ul MINI, adica MOTOR AG. Da, stiu, Ranca si Transalpina sunt in alta directie, doar ca la Pitesti am stabilit plecarea oficiala. Inainte de asta insa, aveam si alte treburi, pentru ca am pregatit cateva cadre din care, impreuna cu filmarile ulterioare, va rezulta un clip cu miniutzii :) Dar cam atat despre asta, ca sa ramana la stadiul de surpriza.
Dupa ce am filmat cadrele necesare, ne-am luat la revedere de la Motor AG si am plecat incolonati spre Ranca. Incolonati in una sau mai multe coloane, pana la Horezu unde ne-am strans cu totii si am invadat benzinaria OMV sa dam de mancare calutilor nervosi.

Am umplut cu jar rezervoarele, ca doar ne astepta o plimbare pe munte, si am plecat mai departe.
Curand, dupa dealuri si serpentine, s-a aratat si Ranca. Cabana Haiducilor ne-a gazduit pe toti cu mic cu mare, cu Mini de orice fel si culoare. Ce-i drept s-a cam impestritat parcarea inghesuita, unde ne cam calcam pe anvelope, dar usor usor am facut loc pentru toate bestiutele.

Revederea n-a fost cu lacrimi, dar cu siguranta toti ne-am bucurat sa ne vedem, dar si sa cunoastem oameni noi care erau pentru prima data la intalnire.
Dupa ce ne-am luat camerele in primire, ne-am adunat la masa unde ne-am tinut de povesti pana tarziu. Si totusi nu le-am lungit prea mult, caci a doua zi ne astepta o zi lunga.

N-am apucat sa ne odihnim prea mult, ca a si iesit soarele sa ne ureze buna dimineata. Nu l-am bagat in seama ceva vreme, nici pe el si nici portavocea care urla trezirea in toata cladirea, insa pe la pranz deja ne adunasem cu totii pregatiti sa o pornim la drum, adica la plimbare, echipati cu tricourile noastre special realizate pentru acest eveniment.
Si am plecat.... incolonati normal, sa dam de lucru calutilor de sub capota.

Si chiar nechezau de drag la fiecare curba si la fiecare panta. I-am auzit eu!
Normal ca ne-am mai si oprit, sa admiram privelistea si sa ne bucuram de aerul curat din varf de munte, si de ce nu, sa admiram ochioasele care stateau frumos aliniate ca la scoala, una in spatele celeilalte.

Si am mers asa pana la lacul Oasa, unde am facut un mic popas iar masinutele s-au racorit nitel. Racorit la propriu, ca am plecat de acolo cu ploaia in urma noastra.

Am manat inapoi spre cabana unde deja ne asteptau DJ-ii pregatiti sa ne faca sa ne "simtem bine". Si dupa masa "de pranz" adica asa cam pe la orele 7-8 seara, a venit si randul chefului, ca doar trebuia sa ajungem si la partea asta, nu?
Si ce sa zic? Distractie cat cuprinde, nebunii care mai de care, povesti de care nu se povesteste, dar una peste alta, ne-am simtit minunat. Poate ca unii mai mult ca altii, dar n-am plecat de-acolo pana nu s-a ivit soarele :)
Am mai dormit cateva ore, sa nu platim degeaba cazare pe 2 nopti, si-apoi ne-am adunat la micul dejun de ora 12. Normal ca nu puteam sa plecam fara poza de grup de la final, asa ca ne-am adunat cu totii la un ultim cadru de la revedere, unde am primit si cateva mici atentii din partea MINI Motor AG.

Si ca sa nu se vada lacrimile siroaie curgand pe fetele noastre la despartire, s-a pus potopul chiar cand am terminat cu toate si ne urcam in masini. Asa ca ramas bun ne-am luat din mers, si fiecare am plecat spre casele noastre cu multe amintiri frumoase, si convinsi ca ne vom revedea la anu'.

Multumesc pentru poze celor doi fotografi ai evenimentului, adica fotografi cu tidula, nu ca noi restul care ne-am dat cu parerea, Antonio Grosos si Mircea Banu. Cred ca se observa destul de usor care sunt pozele facute de ei, si urmeaza sa mai vina si altele :)

Later edit:

Si alte cateva poze adunate

Concert Linkin Park

Intr-o frumoasa zi de vara dar care se anunta cam ploioasa, asa ca de 6.06, Linkin Park au anuntat un concert in Budapest, pardon Bucharest.

Asa ca in ziua cu pricina, ne-am suit 5 oameni in masina si am dat talpa pana la Romexpo, unde aveau sa ne cante baietii.
Am ajuns cam pe cand se saturase lumea de ascultat Zdob si Zdub si cum avem bilete unii la Gazon zona A iar altii la Gazon zona B, ne-am impartit in 2 cete si am pornit spre intrare.

Dupa perchezitia corporala, si colectarea de umbrele, ale altora caci noi citisem stitile si aflasem ca nu avem voie cu ele inauntru chiar daca ne ploua cu galeata, am intrat topaind pe gazon la zona B.

Dupa ce am reusit sa ii gasim si pe ceilalti cu care trebuia sa ne intalnim, a terminat si Zdob si Zdub de cantat si am plecat impreuna cu un amic sa ne luam jetoane pentru ceva de baut, sa nu stam pe uscat cat ne concerta Linkin Park.

Cum sunt eu mai aiurita si nu ma uit in stanga si-n dreapta, am vazut niste case de jetoane si m-am dus glont la ele, neluand in seama ca am trecut pe langa un baiat din ala in uniforma albastra care deschisese un gard si lasa pe cativa sa treaca .. la jetoane am banuit eu, dar cred ca alta era ideea, din moment ce am ajuns sa cumpar jetoane de la zona A, cu toate ca erau jetoane si la zona B.
Ce pot sa zic, m-am dezmeticit destul de repede incat sa-mi dau seama ca n-ar fi trebuit sa ajungem acolo, dar din moment ce tot ajunsesem, ce rost avea sa ne intorcem? Asa ca am ramas prin zona, ca si cand ar fi fost perfect normal sa fim acolo.

In scurt timp au venit pe scena si mult asteptatii Linkin Park. Si au inceput in forta cu cateva melodii de pe albumul lor de debut. Asta m-a bucurat foarte tare, pentru ca ma asteptam sa cante numai piese noi, de pe albumul Living Things pe care urmeaza sa il lanseze luna aceasta.
Ceilalti pe care ii lasasem in zona B, n-au reusit sa ajunga si ei la jetoanele de la zona A, asa ca amicul care venise cu mine s-a intors la ei, iar eu am preferat sa raman sa vad concertul cat mai de aproape. Dand din coate, ca doar sunt olteanca cu coate ascutite, usor usor, m-am strecurat pana la gard, unde lumea era in extaz. Sareau intr-una la fiecare melodie, cantau toate versurile, ce sa mai, traiau muzica pe deplin.
Vedeam scena destul de bine din locul in care ma aflam, in fata mea nu erau decat cei cativa din zona Golden Ring. Chiar si jandarmul care se pusese in fata mea la un moment dat s-a dat la o parte cand i-am explicat prin semne ca nu mai vad nimic de el.

Linkin Park s-au dat in spectacol pret de vreo 2 ore,  ca doar asta era scopul cu care venisera, dupa care si-au luat la revedere, au aruncat in public tot felul de maruntisuri drept suveniruri, dupa care au si plecat. De tot. Fara nici un bis. Fapt ce e fost cam dezamagitor pentru cei 15000 de oameni care venisera sa-i vada, dar.. asta e, poate data viitoare.

In concluzie, concertul a meritat toti banii. Mai ales ca am platit cat pentru zona B, dar am stat la zona A.

Mai multe poze si mai bine realizate, probabil cu camere foto profesionale, nu cu un amarat de telefon ca in cazul meu, se pot gasi aici

Multumim Linkin Park pentru show si va mai asteptam!

Al treilea an de curatenie

Uite ca s-a facut si curatenia de primavara!
Anul asta Let's Do It Romania s-a organizat in primavara, nu toamna asa cum a fost pana acum.
Desi credeam ca nu o sa pot participa, pentru ca trebuia sa particip la alte evenimente in ziua respectiva, planurile au fost schimbate si asa ca pe ultima suta de metri, am gasit o echipa dornica sa se implice si m-am lipit si eu :)

Am fost repartizati in zona Izvorul Rece, cam pe unde se termina centura Craiovei spre Isalnita si am avut ditamai "tarlaua" de curatit, asa ca am plecat de cu dimineata.
Ajunsi acolo, ne-am pus noi manusile, ne-am luat sacii si ne-am apucat de treaba.
Si nu numai noi, ca nu am fi facut fata. Am fost cam 3 echipe la fata locului.

Pret de cateva ore am adunat gunoaiele aruncate cu nerusinare direct pe camp, probabil mare parte din ele, de catre familia Rizea, asa cum ne-a informat un baietas ce a trecut in goana pe bicicleta. Gaseai cam orice pe acolo, de la haine si resturi de mancare, la moloz sau componente de motor, si cam orice mi-ar fi trecut prin minte.

Cand deja ne batuse soarele in cap destul, si cat aruncai cu privirea campul era mai curat, am incarcat sacii in camionul ce venise sa adune sacii gata pregatiti, sortati pe "reciclabile" si "nereciclabile"

Sunt convinsa ca si la anu' vor fi din nou gunoaie de adunat, poate si acolo, poate si in alte parti. De 3 ani de cand se organizeaza LDIR, mereu e de munca in ziua curateniei. Insa vad cum tot mai multa lume participa, si insist sa cred ca usor usor curatenia se va dovedi o necesitate pentru cat mai multi compatrioti.
Fie ca ceilalti pricep sau nu acest gest, fie ca invata sau nu ca e frumos sa fie curat in jur,  eu, din caposenie sau din prostie, o sa tot particip la astfel de actiuni. Macar stiu ca fac tot ce tine de mine. La final macar ma simt bine ca nu am stat cu mainile in san.

Astea fiind spuse, LDIR ne vedem si la anul :)