luni, 15 august 2011

La rafting pe Jiu

La initiativa unui coleg, s-au adunat cativa oameni dornici de un pic de adrenalina, si i-au contactat pe cei de la Outdoor Experience, una din firmele care organizeaza ture de rafting pe Jiu.
Costul este de 45 Eur de persoana, si in acesti bani ti se ofera tura de rafting, echipamentul (costum de neopren, incaltaminte de neopren, vesta de salvare, casca si vasla) si instructajul.

Eu m-am lasat greu convinsa. Initial am zis NU, manata fiind de teama mea de apa, dar la final, cu inima stransa m-am hotarat sa incerc sa-mi inving teama, si nu-mi pare rau.

Am plecat din Craiova pe la 8 de dimineata, si am mers cam 150 de km, punctul de intalnire fiind stabilit undeva mai sus de Manastirea Lainici. Conform cu site-ul celor care organizeaza, traseul ar fi trebuit sa inceapa de la manastire in jos, spre Bumbesti Jiu, insa, cum Jiul a tot secat cu fiecare an, au mutat traseul mai sus de Lainici, unde apa e ceva mai buna pentru "dat cu barca".
La locul de intalnire ne asteptau instructorii si inca un grup de 8 persoane, dintre care si cativa mai mititei. Dupa ce ne-am costumat, cu chiu cu vai, ca nu e chiar usor sa imbraci un costum care trebuie sa stea fix pe tine, masinile participantilor si masina organizatoare au plecat la punctul de sosire, unde au ramas masinile participantilor, iar soferii au fost adusi inapoi cu masina organizatoare, care apoi a mers in paralel cu noi. Am nimerit o zi calduroasa, iar cat am asteptat pana sa se intoarca soferii, costumele de neopren o faceau sa para si mai calduroasa.



A urmat instructajul, in care ni s-a spus cum trebuie sa stam in barca, cum trebuie sa tinem vasla si cum trebuie sa vaslim, ce facem in caz ca ne ciocnim de o stanca, ce facem in caz ca alunecam din barca sau in caz ca se rastoarna barca, si foarte important, ca nu trebuie sa ne panicam, pentru ca vesta de salvare ne va tine la suprafata daca luam contact cu apa, si chiar daca nu stim sa inotam, trebuie doar sa stam pe spate pe apa si vom fi "recuperati" fara probleme.
Dupa ce ne-am asezat in functie de cat eram de mari, caci cei mai mici stau in fata, iar cei mai mari si instructorul in spate, cu inima cat un purice, am plecat incetunel spre apele involburate. Involburate mi s-au parut mie la primul curent mai puternic, dar cand am vazut ca barca pluteste chiar mai bine in acele zone, si ca nu te arunca in apa la primul hop, si ca senzatia e chiar placuta, parca mi-a mai venit inima la loc.
Bineinteles ca instructorul ne spunea mereu cum sa vaslim, cand in fata, cand in spate, cand mai tare, iar noi ca niste elevi constiinciosi, incercam din rasputeri sa fim ascultatori si sa nu ne ciocnim vaslele unii cu altii. Bine, partea din urma nu prea ne reusea, dar macar noi ne dadeam silinta.

Curand am facut si un mic popas sa ne mai odihnim bratele, neinvatate cu trasul la vasla, ca la birou nu ne exersam decat degetele, asa ca era o pauza chiar necesara. Am admirat locul, mai peste tot plin de gunoaie, ca asa sunt apele din Romania, si ne-am bagat in apa. Si aici mi-am testat vesta. Cum nu ma conving pana nu vad, am intrat usor in apa din ce in ce mai mare, si cand am vazut ca ma pun pe apa si plutesc fara sa fac nici un efort, si ca orice as incerca vesta ma tine mereu la suprafata, mi-a trecut si ultima urma de teama.

Am plecat din nou la drum, sau la apa mai bine zis, si am vaslit si am vaslit, cand mai tare, cand mai incet, dupa cum era curentul, pentru ca mereu trebuie sa fii mai rapid ca apa, ca sa poti carmi pe unde sa "mergi". Ne-am lovit si de stanci, dar cu o barca gonflabila, impactul e destul de usor si tot ce trebuie sa stii este sa te inclini inspre stanca si nu invers, pentru ca altfel s-ar rasturna barca.

Si a urmat al doilea popas. De data asta, am fost dusi la o mica cascada a unui paraias ce curgea in apropiere de mal. Firicelul acela de apa, chiar era o senzatie, asa cum se scurgea el pe ditamai stanca plina de muschi. Si dupa ce ne-am catarat sa bem putina apa si sa ne facem poze (care urmeaza sa fie trimise de organizatori), ne-am intors la barci. Si aici distractie, pentru ca instructorii au intors o barca si pusa asa cu burta in sus era numai buna de tobogan pentru aruncari in apa. Cum toata teama de apa o anihilasem mai devreme, acum eram la sarituri inainte, si vesta ma ridica de fiecare data la suprafata, fara gres, iar costumul de neopren, ma facea sa simt apa rece din rau, chiar putin calduta.

Am continuat apoi si cu ultima parte a traseului, in care am mai vaslit, am mai ferit ba o stanca, ba un copac, ne-am mai schimbat de pe o parte pe alta a barcii, am mai tipat yu-huuu la cate o cadere mai puternica a apei, ne-am mai stropit cu cei din barca cealalta, dar la final am ajuns teferi si incantati la punctul de sosire, unde masinile ne asteptau cuminti, infierbantate de atata stat in soare. Traseul de cam 10 km, a durat cam 1h si jumatate, dar pentru niste incepatori ca noi, era exact ce aveam nevoie.
Am facut ultimul set de poze, le-am multumit instructorilor, ne-am schimbat de neoprene, si am plecat spre casele noastre bucurosi de senzatiile pe care le traisem.

Pozele doveditoare au fost facute tot de organizatori, cu o camera water-proof, si le astept sa vina pentru a posta si aici cateva. Pana atunci, ma puteti crede pe cuvant ca a fost super si a meritat :)

Later update: 
Au venit si pozele de la locul faptei :)

Fighting water

Fighting the rocks
Down the river
Yuhuuu!!

Spider woman
Floating
The team




2 comentarii:

  1. Super tare! Ar trebui sa incercam o si o iesire cu firma daca sunt doritori.

    Eu personal am fost pe un traseu cu dificultate de 3.5/5 si mi s-a parut super. Traseul a durat 8 ore, dar mie mi s-a parut ca au trecut doar 2.

    Cu mine in barca au mai fost si Carmen, Cata si Cami. Ghici cine a cazut din barca? :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Cine, cine? :D
    Eu sunt amatoare, si cred ca se mai gasesc cativa. Cel putin cei care am fost acum, sigur mai mergem. Doar ne-am luat avant de data asta :)

    RăspundețiȘtergere