marți, 31 iulie 2012

Si-am plecat la Vama Veche..

.. si m-am si intors.

Vama.. cate amintiri..
Imi amintesc ca intr-un an ne cazasem in 2 Mai, localitatea vecina, pentru ca .., nici nu mai stiu de ce, dar pare-mi-se ca din cauza ca unii vroiau sa aiba liniste. Asa sa fi fost? Sau sa fi fost preturile mai mici la cazare in 2 Mai? Cine mai stie, si de ce ar mai conta?
Ce-mi amintesc e ca, la 4 dimineata muream de somn si dormeam pe banci prin Vama, pentru ca nu aveam transport catre 2 Mai. Transportul era doar ziua, si trebuia sa asteptam dimineata sa plecam spre casa.
Tot in Vama am baut si primul meu energizant, si dupa 5 minute de palpitatii, m-a luat un sooomnn, de aproape ca am adormit instant. A fost si ultimul.

Ei, dar gata cu amintirile de demult. Ar mai fi si altele, dar alta era ideea acestei povesti.

Si anume ... Vama nu mai e Vama de altadata. Nu mai e asa cum o stiam eu, sau cum mi-a ramas mie in amintirile mele. E drept ca au trecut cativa ani de cand n-am mai calcat nisipul cald de pe la stuf, dar cu toate astea, mi s-a parut ciudat sa vad ca drumul mare batatorit de atatia pletosi, este acum asfaltat si nu se mai ridica praful ca odinioara.
Stuful nu mai e stuful de altadata. Lumea e mai pestrita, pletele sunt mai putine, mai scurte, muzica e mai colorata, mai lenta, mai noua. Doar "becul" e tot acolo, si mesele de lemn care pare ca au ramas aceleasi.


Corturile s-au retras pe o zona mai restransa. Nu mai invadeaza plaja ca inainte, iar nudisti mai gasesti doar in zona corturilor. In rest e o plaja ca oricare alta. Ba mai mult, mai toti vamaiotii au facut copii si si-au tuns pletele (poate ca nu in ordinea asta neaparat), insa ii recunosti dupa mers si dupa port.

Si cu toate astea, ceva tot m-a facut sa ma simt ca in Vama de altadata. "La rulote" e un loc minunat, unde inca traiesti ca demult, cu toti la un loc, fara griji, fara pretentii, fara cei 4 pereti de beton, fara mofturi... liber... ca in Vama...
Multumesc celor care m-au "tarat" in locul acela :)


Clatitaria este si ea tot acolo, cu aceleasi feluri de clatite, aceleasi bunatati fara de care nu pot sa inchei o zi de vama.

Si da, rasaritul la stuf, e la fel de minunat cum era odata. O data cu Bolero-ul lui Ravel incepe si soarele sa urce tip-til tip-til, pana sus, la fel cum a facut dintotdeauna.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu