Mare mi-a fost bucuria cand am vazut locurile acelea asa incantatoare, si muntii plini de zapada, insa ce aveam sa aflu, m-a facut sa nu-mi incap in piele de bucurie.
Cum necum, fix in saptamana aia, nu numai noi ne-am hotarat sa mergem pe acolo, ci si echipele Ferrari si Ducati pentru o mica prezentare. Initial am crezut ca e o gluma, asa ceva nu se poate. Cum? Tocmai cand ma aflu acolo sa am parte de o asa minune?
De cand ma stiu, echipa mea favorita la Formula 1, a fost si ramane echipa Ferrari. Au mai schimbat ei pilotii, dar bestiile rosii raman favoritele mele. Parca au un 'je ne sais quoi' aparte, ceva ce mereu ma face sa-mi bata inimioara mai tare.
Dar sa mai povestesc ceva si despre eveniment, ca de mine am spus destul.
Dupa cum spuneam, au particapat la eveniment echipa Ferrari, cu 'VIP-urile' Felipe Massa si Fernando Alonso, si echipa Ducati avand ca 'protagonisti' pe Nicky Hayden si Valentino Rossi.
Ador motoarele, dar.. monoposturile de formula 1, mi-au taiat rasuflarea. E drept ca nici nu mai vazusem live.
In primele seri, s-au prezentat echipele, o seara unii, o seara ceilalti. Au coborat pe skiuri cu facliile in maini, pe una din partiile amenajate in Madonna di Campiglio. Din pacate, am ratat sa-i vad cu ochii mei, caci am ajuns prea tarziu la fata locului, dar pot sa zic ca sunt multumita ca nu am ratat ce a urmat in serile de dupa.
Si uite ca, n-as fi crezut ca o sa am ocazia, dar s-a intamplat sa-i am la 20 de metri de mine pe cei doi piloti ai lui Ferrari, zgribuliti si inghetati de frig, si raspunzand la intrebarile publicului.
Massa (stanga) si Alonso (dreapta) |
Si dupa toate prezentarile astea, trebuia sa faca ei ceva asa mai special. Si au facut.
Chestii d-astea banale .. o mica cursa acolo ... pe pationoar..
Lasand glumele deoparte chiar asta au facut in ultima seara. O cursa de karturi, si apoi o cursa cu fiat-uri 500, pe pationarul pe care in mod normal eu m-as fi dat cu patinele.
Si ca sa nu ziceti ca vand gogosi ieftine, am pus si niste poze mai jos
Si ca de incheiere asa, au mai stat un pic si la poze, ca sa ne bucuram si noi ca ii prindem pe toti intr-un singur cadru.
Sincera sa fiu, si cu si fara poze, emotiile pe care le-am simtit, nu cred ca o sa le uit vreodata :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu